M-am uitat spre bărbatul care stătea lângă mama lor, apoi înapoi la copiii care se ascundeau sub masa mea.

Pentru prima dată după mult timp, cineva îmi ceruse ceva ce nu avea nicio legătură cu imperiul meu.

"Bine", am spus încet. "Voi fi tatăl vostru."

Cele patru perechi de ochi s-auFixat asupra mea în momentul în care cuvintele mi-au ieșit din gură.

"Bine", lo repito, de data asta mai încet, mai hotărât. "Eu voi fi tatăl tău."

Cea mai mică fetiță – cea care încă mă ținea strâns de cracul pantalonilor – nu a zâmbit. De manera simple, ca y cum și-ar fi ținut respirația din momentul în care se strecurase sub masă. Celelalte trei au rămas nemișcate, privindu-mă cu intensitatea atentă a copiilor care învățaseră deja că adultoții se răzgândesc adesea.

M-am îndreptat în scaun, mi-am netezit partea din față a hainei mele de lână închisă la culoare și am întins mâna din nou după ceainic. Cu coada ochiului i-am văzut pe cei doi bărbați de lângă ușă mișcându-se. Privirea femeii a măturat din nou cafeneaua. Nu observase încă micul grup de paltoane bleumarin ascunse sub masa mea.

M-am aplecat suficient cât să mă audă fetele.

„Ascultă cu atenție.