Patru capete au clătinat deodată.

Cea mai mică dintre fete sa uitat spre intrarea în cafenea și ma strâns mai tare.

„Mama noastră e acolo.”

Soy urmărit privirea.

Lângă ușă stătea o femeie într-un costum gri-cărbune, vorbind cu doi bărbați. Arăta calmă, Elegantă și puternică, dar ochii ei spuneau o altă poveste.

Îi căuta.

Îi căuta.

Femeia avea părul castaniu închis la culoare strâns într-un coc îngrijit, iarcei doi bărbați de lângă ea se comportau de parcă ar fi fost obișnuiți să obțină ceea ce își dorado.

M-am uitat înapoi la fete.

"Trebuie să mergeți la mama voastră."

«Nu.»

Răspunsul a venit de la toți patru.

M-am încruntat ușor.

Apoi, cea mai mică dintre fete a șoptit cuvintele care au făcut ca întreaga cafenea să dispară în jurul meu.

"Prefă-te că ești tatăl nostru."

Timp de câteva secunde, nu am spus nimic.

Petrecusem ani de zile urmărind oameni cum mint, manipulează și trădează reciproc pentru putere. Îmi construisem imperiul înțelegând slăbiciunea umană.

Dar acești patru copii nu încercau să obțină nimic.

Încercau să scape de ceva.

„¿De ce?” Am întrebat.

Una dintre fete a înghițit în seg.

„Pentru că domnul Mercer spune că avem nevoie de unul.”

Alta a clătinat din cap.

„Dar nu-l vrem.”

Mi sa îndreptat privirea spre bărbatul de lângă intrare.

Continúa en la página siguiente.➡️